Știai că este suficient să fii alături de copilul dumneavoastră și să îl ajutați să-și gestioneze emoțiile în doar 30% din situații?

Creșterea unui copil nu este despre perfecțiune, ci despre prezență, receptivitate și sensibilitate. Un părinte disponibil emoțional și sensibil la nevoile copilului său îl ajută să dezvolte un atașament securizant, ceea ce duce la un copil încrezător, rezilient și capabil să formeze relații sănătoase.

Un părinte care asigură Cercul Siguranței este mai mare, mai puternic, mai înțelept și mai blând, adică:

• Oferă protecție emoțională – Este un refugiu sigur pentru copil în momente de stres sau frustrare.
• Îl încurajează să exploreze – Îi permite să învețe despre lume, având încredere că părintele va fi acolo dacă are nevoie de sprijin.
• Recunoaște și răspunde la nevoile copilului – Un copil transmite semnale prin comportament și emoții, iar părintele trebuie să fie atent și să răspundă adecvat.
• Repară momentele de ruptură – Nu este nevoie de perfecțiune, ci de reconectare atunci când apar conflicte sau greșeli.

Copiii comunică prin comportament, mai ales când nu au cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simt. Părinții trebuie să învețe să descifreze aceste semnale:

• Crize de furie? → Poate fi o nevoie de conectare, oboseală sau supraîncărcare emoțională.
• Se retrage și evită interacțiunea? → Poate semnala anxietate sau lipsă de siguranță emoțională.
• Se agață constant de părinte? → Poate indica o nevoie de reasigurare și predictibilitate.

Un răspuns prompt și adecvat la aceste semnale creează un sentiment de siguranță și încredere, ceea ce ajută copilul să-și regleze emoțiile mai ușor în timp.

Teoria behavioristă (B.F. Skinner, John Watson) se bazează pe ideea că comportamentul este modelat prin recompense și pedepse. Această abordare ignoră nevoile emoționale ale copilului și se concentrează exclusiv pe controlul comportamentului.

Teoria atașamentului (John Bowlby, Mary Ainsworth) arată că relația de siguranță cu părintele este esențială pentru dezvoltarea emoțională sănătoasă. Un copil care primește răspunsuri empatice la nevoile sale devine mai echilibrat și mai rezilient emoțional.

Mult timp, părinții au fost sfătuiți să ignore emoțiile copilului sau să folosească pedepse pentru a modela comportamentul. Această abordare, bazată pe behaviorism, vede copilul ca pe o ființă ce răspunde la recompense și pedepse. Însă teoria atașamentului, dezvoltată de John Bowlby și Mary Ainsworth, ne arată că relațiile sigure și răspunsul empatic sunt cheia unei dezvoltări sănătoase.

1.Copilul plânge noaptea și cere părintele
🔴 Teoria Behavioristă: „Lasă-l să plângă, altfel îl răsfeți. Trebuie să învețe să doarmă singur.”
🟢 Teoria Atașamentului: „Plânsul este felul lui de a spune că are nevoie de siguranță. Dacă îl las să plângă singur, va învăța că nevoile lui nu contează.”
✅ Răspuns empatic al părintelui:
„Sunt aici cu tine. Îți este frică să fii singur? Te țin în brațe până te liniștești.” – Acest răspuns îi oferă copilului siguranță și îl ajută să învețe autoreglarea emoțională.

2.Copilul are un tantrum în magazin pentru că vrea o jucărie
🔴 Teoria Behavioristă: „Dacă te arunci pe jos, nu primești nimic! Dacă ești cuminte, îți cumpăr jucăria.”
🟢 Teoria Atașamentului: „Un tantrum nu este un act de manipulare, ci un semnal că emoțiile sunt copleșitoare și copilul nu știe cum să le gestioneze.”
✅ Răspuns empatic al părintelui:
„Văd că ești foarte supărat. Ai vrut acea jucărie și e greu să accepți un nu. Sunt aici să te ajut să te calmezi.” – În loc să pedepsească, părintele ajută copilul să-și exprime emoțiile și să învețe autocontrolul.

3. Copilul refuză să împartă jucăriile cu alți copii
🔴 Teoria Behavioristă: „Dacă nu împărți jucăria, nu mai ai voie să te joci deloc!”
🟢 Teoria Atașamentului: „Copiii mici învață să împartă treptat. Nu este nevoie de pedeapsă, ci de ghidare blândă.”
✅ Răspuns empatic al părintelui:
„Văd că îți place mult această jucărie și nu vrei să o dai. Îți propun să alegi o altă jucărie pe care să o dai prietenului tău.” – Părintele validează sentimentele copilului și îi oferă o soluție de compromis.

4. Copilul este agresiv cu un frate/prieten
🔴 Teoria Behavioristă: „Dacă mai lovești, te duc în camera ta și nu ai voie să te mai joci!”
🟢 Teoria Atașamentului: „Copiii devin agresivi când nu știu cum să își exprime frustrarea. Au nevoie de sprijin, nu de izolare.”
✅ Răspuns empatic al părintelui:
„Înțeleg că ești furios, dar nu lovim. Hai să vorbim despre ce te-a supărat și să găsim alt mod de a rezolva problema.” – Părintele îl învață pe copil cum să-și exprime emoțiile într-un mod sănătos.

5. Copilul refuză să mănânce și face mofturi la masă
🔴 Teoria Behavioristă: „Dacă nu mănânci tot, nu primești desert!”
🟢 Teoria Atașamentului: „Copilul are dreptul să decidă cât și ce mănâncă. Forțarea creează o relație nesănătoasă cu mâncarea.”
✅ Răspuns empatic al părintelui:
„Ai dreptate, poate nu îți este foame acum. Poți lua câteva înghițituri și, dacă mai târziu îți este foame, vom găsi ceva sănătos pentru tine.” – Acest răspuns îi oferă copilului autonomie și respect.

Ca părinte, este ușor să ne lăsăm influențați de vechile mentalități: „Trebuie să fiu strict, altfel mă manipulează” sau „Dacă cedez, va face ce vrea”. Dar Cercul Siguranței ne arată că nu este vorba de slăbiciune, ci de conectare.

Un copil care se simte văzut și acceptat va avea mai puțină nevoie de „testarea limitelor”, pentru că știe că părintele îi este alături. Așadar, în loc să ne întrebăm „Cum îl fac să mă asculte?”, să ne întrebăm „Cum îl fac să se simtă în siguranță?”.

Părintele perfect nu există. Dar un părinte suficient de bun este cel care este acolo, care ascultă, care repară și care îl ajută pe copil să învețe că lumea este un loc sigur de explorat.

Articol scris de Roxana Afloarei.

Bibliografie

• Hoffman, K., Cooper, G., & Powell, B. (2017). Raising a Secure Child: How Circle of Security Parenting Can Help You Nurture Your Child’s Attachment, Emotional Resilience, and Freedom to Explore. Guilford Press.
• Siegel, D. J., & Bryson, T. P. (2012). The Whole-Brain Child: 12 Revolutionary Strategies to Nurture Your Child’s Developing Mind. Bantam Books.
• Siegel, D. J., & Bryson, T. P. (2018). The Yes Brain Child: Help Your Child be More Resilient, Independent, and Creative. Bantam Books.
• Siegel, D. J., & Bryson, T. P. (2020). The Power of Showing Up: How Parental Presence Shapes Who Our Kids Become and How Their Brains Get Wired. Ballantine Books.
• Siegel, D. J. (2015). Parenting from the Inside Out: How a Deeper Self-Understanding Can Help You Raise Children Who Thrive. TarcherPerigee.
• Tronick, E. Z. (2007). The Neurobehavioral and Social-Emotional Development of Infants and Children. W. W. Norton & Company.