Atașamentul sigur joacă un rol esențial în dezvoltarea sănătoasă a copiilor, influențând direct modul în care aceștia vor relaționa cu lumea din jurul lor și cu ei înșiși. Un copil care se simte în siguranță în relația cu părinții săi dezvoltă o bază emoțională solidă, capabilă să susțină o încredere de sine crescută, stabilitate și reziliență emoțională și mai bune abilități sociale și cognitive. De asemenea, aduce beneficii pe termen lung pentru sănătatea mentală: un atașament securizat puternic scade riscul apariției problemelor emoționale și de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea, depresia și comportamentul antisocial mai târziu în viață (Balbernie, 2013). În contrast, lipsa unui atașament sigur poate duce la dificultăți emoționale, de comportament și relaționale pe termen lung.

Atașamentul sigur înseamnă că un copil simte că poate apela la părintele său în momente de nevoie și că va găsi sprijin, înțelegere și îndrumare. Acest tip de atașament favorizează explorarea mediului înconjurător cu încredere, dezvoltarea de relații sănătoase și capacitatea de a face față provocărilor vieții.

Un program recunoscut pentru susținerea părinților în dezvoltarea unui atașament sigur este Cercul Siguranței. Creat de psihanaliștii Glen Cooper, Kent Hoffman și Bert Powell, acest program își propune să ofere o hartă părinților despre nevoile emoționale ale copiilor și să îi ajute să înțeleagă cum să răspundă adecvat la acestea.

Programul Cercul Siguranței oferă părinților un context susținător și instrumentele necesare pentru a deveni un „loc sigur” pentru copiii lor, o bază stabilă de la care aceștia pot explora lumea și un „refugiu sigur” la care se pot întoarce în momentele de nesiguranță sau stres. Prin educație și auto-reflecție, părinții învață să recunoască semnalele din comportamentele copiilor lor și să răspundă într-un mod care să cultive încrederea și siguranța emoțională.

Cum putem aplica principiile Programului Cercul Siguranței cu adolescenții?

Pe măsură ce copiii cresc și devin adolescenți, nevoile lor emoționale evoluează, dar esența atașamentului sigur rămâne aceeași. Adolescenții, deși pot părea mai independenți, au în continuare nevoie de un „loc sigur” la care să se întoarcă în momentele de vulnerabilitate. Interacțiunile din relații sunt complexe și fiecare context este diferit, însă vom oferi câteva exemple de interacțiuni care ilustrează modul în care principiile Cercului Siguranței pot fi aplicate în relația părinte-adolescent:

• Sprijin în momente de frustrare: Imaginați-vă un adolescent care se întoarce acasă după o zi dificilă la școală, fiind frustrat din cauza unui conflict cu un prieten. Un părinte care aplică principiile Cercului Siguranței va recunoaște că adolescentul nu are nevoie imediat de soluții, ci de ascultare și empatie. În loc să ofere sfaturi necerute sau să critice reacțiile copilului, părintele poate spune: „Pari foarte supărat. Vrei să îmi povestești ce s-a întâmplat?” Această abordare îi va transmite adolescentului că emoțiile sale sunt valide și că părintele este acolo pentru a-l susține, nu pentru a-l judeca.
• Respectarea nevoii de autonomie: Adolescența este o perioadă în care tinerii își caută independența. Un adolescent poate dori să meargă singur într-o excursie cu prietenii. Un părinte care practică Cercul Siguranței va înțelege nevoia de explorare, dar va rămâne deschis să ofere suport atunci când adolescentul are nevoie. În loc să impună restricții rigide sau să încerce să controleze complet situația, părintele poate spune: „Știu că vrei să ai mai multă libertate. Hai să discutăm împreună despre cum putem să ne asigurăm că vei fi în siguranță și să te simți bine.” Această discuție oferă adolescentului o bază sigură de explorare, știind că părintele este acolo, gata să intervină dacă este necesar.
• Gestionarea emoțiilor intense: Adolescenții pot trece prin schimbări emoționale intense, care uneori îi pot copleși. De exemplu, un adolescent poate avea o izbucnire de furie din cauza unui dezacord cu un profesor. Un părinte ancorat în principiile Cercului Siguranței nu va reacționa imediat prin disciplină sau predici, ci va încerca să se conecteze cu emoțiile adolescentului. Ar putea spune: „Pari foarte furios acum. Este în regulă să te simți așa. Hai să respirăm puțin și să vedem cum putem rezolva această problemă împreună.” Acest tip de răspuns arată adolescentului că emoțiile sale sunt înțelese și acceptate, oferindu-i în același timp îndrumare pentru a învăța să își gestioneze sentimentele.

Chiar dacă nu am reușit să punem în copilărie bazele unui atașament sigur, este important să înțelegem că nu este prea târziu pentru a remedia și a îmbunătăți relația cu copilul. Atașamentul nu este fix, iar adolescența este o perioadă crucială în care relațiile cu părinții pot fi reconstruite și consolidate. Pentru a îmbunătăți relația cu copilul nostru adolescent și pentru a aborda comportamentele problematice ale acestuia, vă propunem câteva recomandări:

• O discuție deschisă, din inimă: Încercați să aveți o discuție sinceră cu adolescentul despre dificultățile prin care treceți amândoi. Recunoașteți sentimentele lor și arătați deschiderea de a înțelege cum experiențele din copilărie sau alte evenimente au afectat comportamentele lor actuale. De exemplu, puteți spune: „Știu că uneori nu am fost acolo așa cum aveai nevoie. Aș vrea să înțeleg cum pot fi un sprijin mai bun pentru tine acum.”
• Ascultare activă: În loc să criticați sau să încercați imediat să „reparați” problemele adolescentului, ascultați cu atenție și empatizați cu sentimentele sale. Încercați să înțelegeți perspectivele și motivele din spatele comportamentului său. Asta poate crea un sentiment de siguranță emoțională. De exemplu, dacă adolescentul are probleme cu autoritatea la școală, întrebați-l ce îl face să se simtă așa și arătați-i că sunteți acolo pentru a-l sprijini: „Mi se pare că ești foarte frustrat de ceea ce se întâmplă la școală. Hai să vorbim despre asta și să vedem cum putem rezolva împreună.”
• Setarea unor limite sănătoase: În loc să folosiți doar pedepse, explicați de ce anumite reguli sunt importante pentru siguranța și bunăstarea adolescentului. De asemenea, permiteți-i să aibă un cuvânt de spus în crearea acestor reguli, pentru ca el să simtă că opinia sa contează. De exemplu, dacă adolescentul petrece mult timp pe telefon, în loc să-l criticați și să-i luați dispozitivul, puteți spune: „Văd că petreci foarte mult timp online și sunt îngrijorat că te izolezi de alte lucruri importante. Hai să stabilim împreună niște reguli pentru timpul petrecut pe telefon.”
• Gestionarea propriilor emoții, ca părinte: Dacă reacționați cu furie, frustrare sau anxietate la comportamentele adolescentului, acesta va învăța să răspundă la fel în situațiile dificile. Merită să exersați orice tehnică pentru a putea să rămâneți calmi și să discutați problemele într-o manieră respectuoasă. De exemplu, în loc să ridicați vocea atunci când adolescentul nu respectă o regulă, puteți spune: „Știu că ești frustrat, dar aș vrea să găsim o soluție fără să ne certăm. Hai să discutăm ce s-a întâmplat.”
• Respectarea independenței: Oferiți adolescentului oportunități de a lua decizii pentru el însuși, dar fiți disponibili atunci când are nevoie de sprijin. Lăsați-l să facă greșeli și să învețe din ele, dar fiți acolo pentru a-l ghida și a-l susține emoțional. De exemplu, dacă adolescentul dorește să participe la o activitate sau să ia o decizie importantă, în loc să-l controlați, întrebați-l dacă s-a gândit la consecințe și ce planuri are pentru a face față eventualelor provocări: „Cum te gândești să gestionezi situația dacă lucrurile nu merg cum ți-ai propus?”
• Ajutor profesional (terapie de familie sau consiliere) dacă este necesar (când comportamentele problematice ale adolescentului sunt severe- ex. implicarea în activități riscante, agresivitate severă, depresie profundă etc.) Terapeutul poate ajuta familia să îmbunătățească comunicarea, să înțeleagă dinamica relațională și să ofere strategii concrete pentru gestionarea comportamentelor problematice. Terapia poate, de asemenea, oferi adolescentului un spațiu sigur pentru a exprima emoțiile și preocupările pe care le poate ascunde în fața părinților.
• Mesaje constante de iubire: Transmiteți frecvent mesaje pozitive și de iubire, chiar și atunci când comportamentele adolescentului sunt dificile. De exemplu, puteți spune: „Chiar dacă nu sunt de acord cu ce ai făcut, te iubesc și vreau să găsim împreună o soluție.”

Atașamentul sigur este fundamentul unei dezvoltări sănătoase, iar programul Cercul Siguranței oferă părinților o hartă clară pentru a cultiva acest tip de relație cu copiii lor. Prin înțelegerea nevoilor emoționale ale copiilor și răspunsuri adecvate, părinții pot construi o bază solidă de încredere și siguranță, care va influența pozitiv întreaga viață a copiilor, inclusiv în perioada lor de tranziție către maturitate. Chiar dacă nu ați reușit să oferiți o bază sigură în copilărie, aveți în continuare oportunitatea de a crea o relație sănătoasă și de sprijin emoțional cu adolescentul. Nu este niciodată prea târziu! Prin ascultare activă, setarea limitelor sănătoase, gestionarea emoțiilor proprii și, dacă este necesar, apelarea la ajutor profesional, puteți contribui la îmbunătățirea comportamentului adolescentului și la crearea unui atașament mai sigur.

Articol scris de Alina Mustață.

Bibliografie
Hoffman, K., Cooper, G., & Powell, B. (2017). Raising a Secure Child: How Circle of Security Parenting Can Help You Nurture Your Child’s Attachment, Emotional Resilience, and Freedom to Explore. Guilford Press.
Siegel, D. J., & Bryson, T. P. (2012). The Whole-Brain Child: 12 Revolutionary Strategies to Nurture Your Child’s Developing Mind. Bantam Books.